[{"id":8301210,"name":"Luceafărul","trackName":"Luceafărul","artistName":"Psihotrop","albumName":"Mihai preda","duration":252.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"Mihai Eminescu, poetul inspirat de tei,\nLansează în 1883\n\"Luceafărul\", adică un text poetic romantic,\nFiind cel mai lung poem de dragoste din lume, practic.\nSe inspiră din basmul \"Fata în grădina de aur\"\nȘi din filosofia lui Platon și Schopenhauer.\nSe inspiră, mai ales, din propria experiență\nȘi are motive mitologice din abudență.\nSe remarcă simbioza structurilor epice\nCu cele lirice și dramatice.\nE o sinteză de principii estetice, deci e\nUn poem filosofic ca și specie.\n\"Luceafărul\", o operă unică într-un mileniu...\nTema este condiția omului de geniu:\nIncompatibilitatea între relativ și absolut.\nȘi-n formula epică naratorul e demiurg,\nAdică este omniprezent și omniscient.\nNarațiunea-i la persoana a treia, imperfect și prezent.\nÎn formula lirică avem lirica măștilor lui,\nFiecare mască e o dimensiune a geniului.\nFata de împărat e simbolul aspirației spre ideal,\nIar Luceafărul este simbolul geniului. Clar?\nHyperion e simbolul dimensiunii mitice,\nCătălina e simbolul dimensiunii telurice.\nCătălin e simbolul lui Cupidon în marea scenă,\nIar demiurgul reprezintă conștiința supremă.\nFormula epică nu e ca cea lirică,\nDeoarece dialogul e de natură onirică...\nȘi protagoniștii lui sunt din lumi distincte. Clar?\nDin spațiul terestru și din cel universal.\nCa mijloace compoziționale avem alegoria\nCă simbolurile-s cele ce alcătuiesc poezia.\nȘi antiteza: înger și demon,\nCosmic și teluric, muritor și nemuritor.\nIar ca elemente exterioare compoziției,\nAvem patru tablouri care iau ființă\nÎn visul fetei de împărat.\nReprezentând patru straturi ale visului, de fapt.\nPrimul tablou: plasticizarea dimenisunii angelice.\nAl doilea: cel al dimensiunii demonice.\nAl treilea: al zborurilor uranice.\nȘi ultimul al experienței erotice.\nProzodia e simplă, nu e ciudată.\nRitmul e iambic și rima e încrucișată.\nE o capodoperă romantică printre poeme.\nO putem numi \"sinteza liricii eminesciene\"...\nUnde geniul e un inadaptat în dezacord cu lumea\nCare își găsește ca unică soluție evaziunea.\nOrice s-ar crede, orice s-ar spune,\nGeniul există, e un zeu fără nume.\nLuceafărul e o alegorie romantică\nBazată pe tema geniului în lume. (pe bune!)\nE vorba de omul de geniu și de omul comun.\nScophenhauer este cel ce descrie aceste lumi\nÎn filosofia lui,\nCare l-a influențat pe Eminescu și, implicit, opera poetului.\nGeniu însingurat, geniu nefericit,\nCondiția de a fi mereu neîmplinit.\nGeniul aspiră la cunoaștere și își poate depăși condiția și sfera\nȘi se manifestă diferit.\nS-ar sacrifica pentru un ideal.\nTraiectroia sa nu-i catre banal.\nPe când, omul comun este insctinctual,\nSubiectiv, sociabil, doar ca incapa-\n-Bil de-a-și depăși condiția.\nAre voința de-a trăi și dorința\nDe-a fi fericit... și asta e bine.\nIerarhia e de la geniu la multime.\nA fi geniu e un oximoron.\nGeniul n-are moarte, nici noroc.\nE înălțat prin suferință la nemurire.\nComunicarea prin iubire, Hyperion,\nE imposibilă! Latura sensibilă\nA lumii tale cu-a lor e incompatibilă.\nDe-aia geniul se ascunde, pune-n față scutul,\nContemplând lumea-n dialectica relativului cu-absolutul.\n\"Traind în cercul vostru strâmt\nNorocul vă petrece,\nCi eu în lumea mea mă simt\nNemuritor și rece.\"","syncedLyrics":"[00:14.23] Mihai Eminescu, poetul inspirat de tei,\n[00:17.57] Lansează în 1883\n[00:20.77] „Luceafărul\", adică un text poetic romantic,\n[00:23.97] Fiind cel mai lung poem de dragoste din lume, practic.\n[00:27.61] Se inspiră din basmul \"Fata în grădina de aur\"\n[00:30.95] Și din filosofia lui Platon și Schopenhauer.\n[00:34.33] Se inspiră, mai ales, din propria experiență\n[00:37.87] Și are motive mitologice din abudență.\n[00:41.42] Se remarcă simbioza structurilor epice\n[00:45.06] Cu cele lirice și dramatice.\n[00:48.28] E o sinteză de principii estetice, deci e\n[00:51.74] Un poem filosofic ca și specie.\n[00:55.40] \"Luceafărul\", o operă unică într-un mileniu…\n[00:58.55] Tema este condiția omului de geniu:\n[01:01.96] Incompatibilitatea între relativ și absolut.\n[01:05.21] Și-n formula epică naratorul e demiurg,\n[01:09.08] Adică este omniprezent și omniscient.\n[01:12.37] Narațiunea-i la persoana a treia, imperfect și prezent.\n[01:15.79] În formula lirică avem lirica măștilor lui,\n[01:19.11] Fiecare mască e o dimensiune a geniului.\n[01:22.51] Fata de împărat e simbolul aspirației spre ideal,\n[01:25.82] Iar Luceafărul este simbolul geniului. Clar?\n[01:29.40] Hyperion e simbolul dimensiunii mitice,\n[01:32.66] Cătălina e simbolul dimensiunii telurice.\n[01:36.32] Cătălin e simbolul lui Cupidon în marea scenă,\n[01:39.64] Iar demiurgul reprezintă conștiința supremă.\n[01:43.06] Formula epică nu e ca cea lirică,\n[01:46.90] Deoarece dialogul e de natură onirică…\n[01:49.91] Și protagoniștii lui sunt din lumi distincte. Clar?\n[01:53.74] Din spațiul terestru și din cel universal.\n[01:56.70] Ca mijloace compoziționale avem alegoria\n[02:00.64] Că simbolurile-s cele ce alcătuiesc poezia.\n[02:04.12] Și antiteza: înger și demon,\n[02:07.07] Cosmic și teluric, muritor și nemuritor.\n[02:10.82] Iar ca elemente exterioare compoziției,\n[02:14.14] Avem patru tablouri care iau ființă\n[02:17.32] În visul fetei de împărat.\n[02:19.24] Reprezentând patru straturi ale visului, de fapt.\n[02:23.81] Primul tablou: plasticizarea dimenisunii angelice.\n[02:27.44] Al doilea: cel al dimensiunii demonice.\n[02:31.08] Al treilea: al zborurilor uranice.\n[02:34.40] Și ultimul al experienței erotice.\n[02:38.09] Prozodia e simplă, nu e ciudată.\n[02:41.78] Ritmul e iambic și rima e încrucișată.\n[02:45.16] E o capodoperă romantică printre poeme.\n[02:48.15] O putem numi \"sinteza liricii eminesciene\"…\n[02:51.90] Unde geniul e un inadaptat în dezacord cu lumea\n[02:54.94] Care își găsește ca unică soluție evaziunea.\n[02:58.91] Orice s-ar crede, orice s-ar spune,\n[03:07.99] Geniul există, e un zeu fără nume.\n[03:09.86] Luceafărul e o alegorie romantică\n[03:11.52] Bazată pe tema geniului în lume. (pe bune!)\n[03:13.52] E vorba de omul de geniu și de omul comun.\n[03:15.04] Scophenhauer este cel ce descrie aceste lumi\n[03:16.69] În filosofia lui,\n[03:17.75] Care l-a influențat pe Eminescu și, implicit, opera poetului.\n[03:20.59] Geniu însingurat, geniu nefericit,\n[03:22.44] Condiția de a fi mereu neîmplinit.\n[03:24.24] Geniul aspiră la cunoaștere și își poate depăși condiția și sfera\n[03:26.69] Și se manifestă diferit.\n[03:28.19] S-ar sacrifica pentru un ideal.\n[03:30.06] Traiectroia sa nu-i catre banal.\n[03:31.75] Pe când, omul comun este insctinctual,\n[03:33.51] Subiectiv, sociabil, doar ca incapa-\n[03:35.04] -Bil de-a-și depăși condiția.\n[03:36.86] Are voința de-a trăi și dorința\n[03:38.65] De-a fi fericit… și asta e bine.\n[03:40.46] Ierarhia e de la geniu la multime.\n[03:45.00] A fi geniu e un oximoron.\n[03:46.47] Geniul n-are moarte, nici noroc.\n[03:48.30] E înălțat prin suferință la nemurire.\n[03:49.99] Comunicarea prin iubire, Hyperion,\n[03:51.96] E imposibilă! Latura sensibilă\n[03:53.48] A lumii tale cu-a lor e incompatibilă.\n[03:55.18] De-aia geniul se ascunde, pune-n față scutul,\n[03:57.03] Contemplând lumea-n dialectica relativului cu-absolutul.\n[03:59.13] \"Traind în cercul vostru strâmt\n[04:04.78] Norocul vă petrece,\n[04:06.16] Ci eu în lumea mea mă simt\n[04:08.04] Nemuritor și rece.\"\n[04:10.66] ","lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n  title: Luceafărul\n  artist: Psihotrop\n  album: Mihai preda\n  duration_ms: 252000\n  instrumental: false\nlines:\n- text: Mihai Eminescu, poetul inspirat de tei,\n  start_ms: 14230\n  end_ms: 17570\n- text: Lansează în 1883\n  start_ms: 17570\n  end_ms: 20770\n- text: „Luceafărul\", adică un text poetic romantic,\n  start_ms: 20770\n  end_ms: 23970\n- text: Fiind cel mai lung poem de dragoste din lume, practic.\n  start_ms: 23970\n  end_ms: 27610\n- text: Se inspiră din basmul \"Fata în grădina de aur\"\n  start_ms: 27610\n  end_ms: 30950\n- text: Și din filosofia lui Platon și Schopenhauer.\n  start_ms: 30950\n  end_ms: 34330\n- text: Se inspiră, mai ales, din propria experiență\n  start_ms: 34330\n  end_ms: 37870\n- text: Și are motive mitologice din abudență.\n  start_ms: 37870\n  end_ms: 41420\n- text: Se remarcă simbioza structurilor epice\n  start_ms: 41420\n  end_ms: 45060\n- text: Cu cele lirice și dramatice.\n  start_ms: 45060\n  end_ms: 48280\n- text: E o sinteză de principii estetice, deci e\n  start_ms: 48280\n  end_ms: 51740\n- text: Un poem filosofic ca și specie.\n  start_ms: 51740\n  end_ms: 55400\n- text: '\"Luceafărul\", o operă unică într-un mileniu…'\n  start_ms: 55400\n  end_ms: 58550\n- text: 'Tema este condiția omului de geniu:'\n  start_ms: 58550\n  end_ms: 61960\n- text: Incompatibilitatea între relativ și absolut.\n  start_ms: 61960\n  end_ms: 65210\n- text: Și-n formula epică naratorul e demiurg,\n  start_ms: 65210\n  end_ms: 69080\n- text: Adică este omniprezent și omniscient.\n  start_ms: 69080\n  end_ms: 72370\n- text: Narațiunea-i la persoana a treia, imperfect și prezent.\n  start_ms: 72370\n  end_ms: 75790\n- text: În formula lirică avem lirica măștilor lui,\n  start_ms: 75790\n  end_ms: 79110\n- text: Fiecare mască e o dimensiune a geniului.\n  start_ms: 79110\n  end_ms: 82510\n- text: Fata de împărat e simbolul aspirației spre ideal,\n  start_ms: 82510\n  end_ms: 85820\n- text: Iar Luceafărul este simbolul geniului. Clar?\n  start_ms: 85820\n  end_ms: 89400\n- text: Hyperion e simbolul dimensiunii mitice,\n  start_ms: 89400\n  end_ms: 92660\n- text: Cătălina e simbolul dimensiunii telurice.\n  start_ms: 92660\n  end_ms: 96320\n- text: Cătălin e simbolul lui Cupidon în marea scenă,\n  start_ms: 96320\n  end_ms: 99640\n- text: Iar demiurgul reprezintă conștiința supremă.\n  start_ms: 99640\n  end_ms: 103060\n- text: Formula epică nu e ca cea lirică,\n  start_ms: 103060\n  end_ms: 106900\n- text: Deoarece dialogul e de natură onirică…\n  start_ms: 106900\n  end_ms: 109910\n- text: Și protagoniștii lui sunt din lumi distincte. Clar?\n  start_ms: 109910\n  end_ms: 113740\n- text: Din spațiul terestru și din cel universal.\n  start_ms: 113740\n  end_ms: 116700\n- text: Ca mijloace compoziționale avem alegoria\n  start_ms: 116700\n  end_ms: 120640\n- text: Că simbolurile-s cele ce alcătuiesc poezia.\n  start_ms: 120640\n  end_ms: 124120\n- text: 'Și antiteza: înger și demon,'\n  start_ms: 124120\n  end_ms: 127070\n- text: Cosmic și teluric, muritor și nemuritor.\n  start_ms: 127070\n  end_ms: 130820\n- text: Iar ca elemente exterioare compoziției,\n  start_ms: 130820\n  end_ms: 134140\n- text: Avem patru tablouri care iau ființă\n  start_ms: 134140\n  end_ms: 137320\n- text: În visul fetei de împărat.\n  start_ms: 137320\n  end_ms: 139240\n- text: Reprezentând patru straturi ale visului, de fapt.\n  start_ms: 139240\n  end_ms: 143810\n- text: 'Primul tablou: plasticizarea dimenisunii angelice.'\n  start_ms: 143810\n  end_ms: 147440\n- text: 'Al doilea: cel al dimensiunii demonice.'\n  start_ms: 147440\n  end_ms: 151080\n- text: 'Al treilea: al zborurilor uranice.'\n  start_ms: 151080\n  end_ms: 154400\n- text: Și ultimul al experienței erotice.\n  start_ms: 154400\n  end_ms: 158090\n- text: Prozodia e simplă, nu e ciudată.\n  start_ms: 158090\n  end_ms: 161780\n- text: Ritmul e iambic și rima e încrucișată.\n  start_ms: 161780\n  end_ms: 165160\n- text: E o capodoperă romantică printre poeme.\n  start_ms: 165160\n  end_ms: 168150\n- text: O putem numi \"sinteza liricii eminesciene\"…\n  start_ms: 168150\n  end_ms: 171900\n- text: Unde geniul e un inadaptat în dezacord cu lumea\n  start_ms: 171900\n  end_ms: 174940\n- text: Care își găsește ca unică soluție evaziunea.\n  start_ms: 174940\n  end_ms: 178910\n- text: Orice s-ar crede, orice s-ar spune,\n  start_ms: 178910\n  end_ms: 187990\n- text: Geniul există, e un zeu fără nume.\n  start_ms: 187990\n  end_ms: 189860\n- text: Luceafărul e o alegorie romantică\n  start_ms: 189860\n  end_ms: 191520\n- text: Bazată pe tema geniului în lume. (pe bune!)\n  start_ms: 191520\n  end_ms: 193520\n- text: E vorba de omul de geniu și de omul comun.\n  start_ms: 193520\n  end_ms: 195040\n- text: Scophenhauer este cel ce descrie aceste lumi\n  start_ms: 195040\n  end_ms: 196690\n- text: În filosofia lui,\n  start_ms: 196690\n  end_ms: 197750\n- text: Care l-a influențat pe Eminescu și, implicit, opera poetului.\n  start_ms: 197750\n  end_ms: 200590\n- text: Geniu însingurat, geniu nefericit,\n  start_ms: 200590\n  end_ms: 202440\n- text: Condiția de a fi mereu neîmplinit.\n  start_ms: 202440\n  end_ms: 204240\n- text: Geniul aspiră la cunoaștere și își poate depăși condiția și sfera\n  start_ms: 204240\n  end_ms: 206690\n- text: Și se manifestă diferit.\n  start_ms: 206690\n  end_ms: 208190\n- text: S-ar sacrifica pentru un ideal.\n  start_ms: 208190\n  end_ms: 210060\n- text: Traiectroia sa nu-i catre banal.\n  start_ms: 210060\n  end_ms: 211750\n- text: Pe când, omul comun este insctinctual,\n  start_ms: 211750\n  end_ms: 213510\n- text: Subiectiv, sociabil, doar ca incapa-\n  start_ms: 213510\n  end_ms: 215040\n- text: -Bil de-a-și depăși condiția.\n  start_ms: 215040\n  end_ms: 216860\n- text: Are voința de-a trăi și dorința\n  start_ms: 216860\n  end_ms: 218650\n- text: De-a fi fericit… și asta e bine.\n  start_ms: 218650\n  end_ms: 220460\n- text: Ierarhia e de la geniu la multime.\n  start_ms: 220460\n  end_ms: 225000\n- text: A fi geniu e un oximoron.\n  start_ms: 225000\n  end_ms: 226470\n- text: Geniul n-are moarte, nici noroc.\n  start_ms: 226470\n  end_ms: 228300\n- text: E înălțat prin suferință la nemurire.\n  start_ms: 228300\n  end_ms: 229990\n- text: Comunicarea prin iubire, Hyperion,\n  start_ms: 229990\n  end_ms: 231960\n- text: E imposibilă! Latura sensibilă\n  start_ms: 231960\n  end_ms: 233480\n- text: A lumii tale cu-a lor e incompatibilă.\n  start_ms: 233480\n  end_ms: 235180\n- text: De-aia geniul se ascunde, pune-n față scutul,\n  start_ms: 235180\n  end_ms: 237030\n- text: Contemplând lumea-n dialectica relativului cu-absolutul.\n  start_ms: 237030\n  end_ms: 239130\n- text: '\"Traind în cercul vostru strâmt'\n  start_ms: 239130\n  end_ms: 244780\n- text: Norocul vă petrece,\n  start_ms: 244780\n  end_ms: 246160\n- text: Ci eu în lumea mea mă simt\n  start_ms: 246160\n  end_ms: 248040\n- text: Nemuritor și rece.\"\n  start_ms: 248040\n  end_ms: 250660\n- text: ''\n  start_ms: 250660\nplain: |-\n  Mihai Eminescu, poetul inspirat de tei,\n  Lansează în 1883\n  \"Luceafărul\", adică un text poetic romantic,\n  Fiind cel mai lung poem de dragoste din lume, practic.\n  Se inspiră din basmul \"Fata în grădina de aur\"\n  Și din filosofia lui Platon și Schopenhauer.\n  Se inspiră, mai ales, din propria experiență\n  Și are motive mitologice din abudență.\n  Se remarcă simbioza structurilor epice\n  Cu cele lirice și dramatice.\n  E o sinteză de principii estetice, deci e\n  Un poem filosofic ca și specie.\n  \"Luceafărul\", o operă unică într-un mileniu...\n  Tema este condiția omului de geniu:\n  Incompatibilitatea între relativ și absolut.\n  Și-n formula epică naratorul e demiurg,\n  Adică este omniprezent și omniscient.\n  Narațiunea-i la persoana a treia, imperfect și prezent.\n  În formula lirică avem lirica măștilor lui,\n  Fiecare mască e o dimensiune a geniului.\n  Fata de împărat e simbolul aspirației spre ideal,\n  Iar Luceafărul este simbolul geniului. Clar?\n  Hyperion e simbolul dimensiunii mitice,\n  Cătălina e simbolul dimensiunii telurice.\n  Cătălin e simbolul lui Cupidon în marea scenă,\n  Iar demiurgul reprezintă conștiința supremă.\n  Formula epică nu e ca cea lirică,\n  Deoarece dialogul e de natură onirică...\n  Și protagoniștii lui sunt din lumi distincte. Clar?\n  Din spațiul terestru și din cel universal.\n  Ca mijloace compoziționale avem alegoria\n  Că simbolurile-s cele ce alcătuiesc poezia.\n  Și antiteza: înger și demon,\n  Cosmic și teluric, muritor și nemuritor.\n  Iar ca elemente exterioare compoziției,\n  Avem patru tablouri care iau ființă\n  În visul fetei de împărat.\n  Reprezentând patru straturi ale visului, de fapt.\n  Primul tablou: plasticizarea dimenisunii angelice.\n  Al doilea: cel al dimensiunii demonice.\n  Al treilea: al zborurilor uranice.\n  Și ultimul al experienței erotice.\n  Prozodia e simplă, nu e ciudată.\n  Ritmul e iambic și rima e încrucișată.\n  E o capodoperă romantică printre poeme.\n  O putem numi \"sinteza liricii eminesciene\"...\n  Unde geniul e un inadaptat în dezacord cu lumea\n  Care își găsește ca unică soluție evaziunea.\n  Orice s-ar crede, orice s-ar spune,\n  Geniul există, e un zeu fără nume.\n  Luceafărul e o alegorie romantică\n  Bazată pe tema geniului în lume. (pe bune!)\n  E vorba de omul de geniu și de omul comun.\n  Scophenhauer este cel ce descrie aceste lumi\n  În filosofia lui,\n  Care l-a influențat pe Eminescu și, implicit, opera poetului.\n  Geniu însingurat, geniu nefericit,\n  Condiția de a fi mereu neîmplinit.\n  Geniul aspiră la cunoaștere și își poate depăși condiția și sfera\n  Și se manifestă diferit.\n  S-ar sacrifica pentru un ideal.\n  Traiectroia sa nu-i catre banal.\n  Pe când, omul comun este insctinctual,\n  Subiectiv, sociabil, doar ca incapa-\n  -Bil de-a-și depăși condiția.\n  Are voința de-a trăi și dorința\n  De-a fi fericit... și asta e bine.\n  Ierarhia e de la geniu la multime.\n  A fi geniu e un oximoron.\n  Geniul n-are moarte, nici noroc.\n  E înălțat prin suferință la nemurire.\n  Comunicarea prin iubire, Hyperion,\n  E imposibilă! Latura sensibilă\n  A lumii tale cu-a lor e incompatibilă.\n  De-aia geniul se ascunde, pune-n față scutul,\n  Contemplând lumea-n dialectica relativului cu-absolutul.\n  \"Traind în cercul vostru strâmt\n  Norocul vă petrece,\n  Ci eu în lumea mea mă simt\n  Nemuritor și rece.\"\n"}]