[{"id":10303410,"name":"Ion","trackName":"Ion","artistName":"Psihotrop","albumName":"Psihotrop Songs","duration":248.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"1920 (o mie nouă sute douăzeci) e anu'\nÎn care marele prozator Liviu Rebreanu\nHotărăște să scoată \"Ion\", un roman\nCare surprinde viața satului ardelean\nÎnainte de război, sub dominație austro-ungară.\nRoman interbelic! Ca specie literară\nE-un roman social de tip obiectiv și realist,\nUn roman doric, în genul epic, te-ai prins?\nTemele sunt destinul, parvenirea și iubirea,\nÎn sensul că parvenitismu-alterează omenia.\nCa motive-avem căsătoria, aia din interes,\nHora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi\nCum compoziția are-o structură echilibrată\nÎn două părți care-au fost sugestiv intitulate\n\"Glasul pământului\" și \"Glasul iubirii\"\nPentru a arăta la Ion antiteza firii.\nÎn prima parte, pământu' prinde glas.\nRomanu-ncepe cu descrierea satului Pripas.\nAcțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică,\nÎn curtea Todosiei se dă party fără limită.\nIon o place pe Florica, dar o are-n gând\nPe Ana... care n-are mere, dar are pământ.\nTa-su, Vasile Baciu, stă pe muchii\nȘi zice de Ion c-are pământ... doar sub unghii,\nAdică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere,\nDa' Ion i-o trage lu' fi-sa, fiindcă are gene tinere,\nȘi haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar\nCă-și satisface orgoliul și-obține statut social.\nBucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu'\nPupă pământu'! ca adversarii lui Moroşanu.\nÎn sat erai respectat pentru agoniseală,\nAsta făcea tensionată orice relație socială.\nAna, bătută de tată și de soț,\nFără sprijin moral și respinsă de toți,\nNu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce,\nIar răspunsul e c-o să se spânzure.\nÎn a doua parte, iubirea prinde glasu'.\nIon, fiu' lu' Alexandru Glanetașu,\nNu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica\nȘi, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea.\nProblema era cu gagica, ea se măritase\nCu George Bulbuc, un fraier cu patru clase.\nFlorica și Ion au fost iubiței,\nGeorge-a aflat și-a intrat buluc peste ei,\nI-a dat cu sapa-n cap lu' Ion și l-a omorât.\nMăcar acum a primit cât pământ a vrut.\nDupă crima pasională, romanu' s-a retras\nCu drumu' de ieșire din satul Pripas.\nCompoziția-i circulară, în orice caz,\nRomanu-ncepe și se termină cu drumu' din Pripas.\nNaratoru-i omniscient și omniprezent,\nLa persoan-a treia, heterodiegetică, gen,\nFocalizare zero, viziunea 'din spate',\nSe creează iluzia vieții prin obiectivitate.\nModuri de expunere – au ponderi echilibrate:\nDialog, descrieri, narațiune – avem de toate.\nIon e tipic pentru pătura socială a țărănimii\nCare vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi.\nOpera vorbește de-avariție și destin nefast,\nInteresu' pus în fața sentimentului, de fapt,\nDa' și despre înșelat, că Ion este viclean\nȘi face-orice să-și satisfacă orgoliul personal.\nCa să nu ne mai lungim, concluzia este clară:\n\"Ion\" e-un roman interbelic despre viața rurală.","syncedLyrics":null,"lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n  title: Ion\n  artist: Psihotrop\n  album: Psihotrop Songs\n  duration_ms: 248000\n  instrumental: false\nlines: []\nplain: |-\n  1920 (o mie nouă sute douăzeci) e anu'\n  În care marele prozator Liviu Rebreanu\n  Hotărăște să scoată \"Ion\", un roman\n  Care surprinde viața satului ardelean\n  Înainte de război, sub dominație austro-ungară.\n  Roman interbelic! Ca specie literară\n  E-un roman social de tip obiectiv și realist,\n  Un roman doric, în genul epic, te-ai prins?\n  Temele sunt destinul, parvenirea și iubirea,\n  În sensul că parvenitismu-alterează omenia.\n  Ca motive-avem căsătoria, aia din interes,\n  Hora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi\n  Cum compoziția are-o structură echilibrată\n  În două părți care-au fost sugestiv intitulate\n  \"Glasul pământului\" și \"Glasul iubirii\"\n  Pentru a arăta la Ion antiteza firii.\n  În prima parte, pământu' prinde glas.\n  Romanu-ncepe cu descrierea satului Pripas.\n  Acțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică,\n  În curtea Todosiei se dă party fără limită.\n  Ion o place pe Florica, dar o are-n gând\n  Pe Ana... care n-are mere, dar are pământ.\n  Ta-su, Vasile Baciu, stă pe muchii\n  Și zice de Ion c-are pământ... doar sub unghii,\n  Adică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere,\n  Da' Ion i-o trage lu' fi-sa, fiindcă are gene tinere,\n  Și haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar\n  Că-și satisface orgoliul și-obține statut social.\n  Bucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu'\n  Pupă pământu'! ca adversarii lui Moroşanu.\n  În sat erai respectat pentru agoniseală,\n  Asta făcea tensionată orice relație socială.\n  Ana, bătută de tată și de soț,\n  Fără sprijin moral și respinsă de toți,\n  Nu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce,\n  Iar răspunsul e c-o să se spânzure.\n  În a doua parte, iubirea prinde glasu'.\n  Ion, fiu' lu' Alexandru Glanetașu,\n  Nu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica\n  Și, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea.\n  Problema era cu gagica, ea se măritase\n  Cu George Bulbuc, un fraier cu patru clase.\n  Florica și Ion au fost iubiței,\n  George-a aflat și-a intrat buluc peste ei,\n  I-a dat cu sapa-n cap lu' Ion și l-a omorât.\n  Măcar acum a primit cât pământ a vrut.\n  După crima pasională, romanu' s-a retras\n  Cu drumu' de ieșire din satul Pripas.\n  Compoziția-i circulară, în orice caz,\n  Romanu-ncepe și se termină cu drumu' din Pripas.\n  Naratoru-i omniscient și omniprezent,\n  La persoan-a treia, heterodiegetică, gen,\n  Focalizare zero, viziunea 'din spate',\n  Se creează iluzia vieții prin obiectivitate.\n  Moduri de expunere – au ponderi echilibrate:\n  Dialog, descrieri, narațiune – avem de toate.\n  Ion e tipic pentru pătura socială a țărănimii\n  Care vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi.\n  Opera vorbește de-avariție și destin nefast,\n  Interesu' pus în fața sentimentului, de fapt,\n  Da' și despre înșelat, că Ion este viclean\n  Și face-orice să-și satisfacă orgoliul personal.\n  Ca să nu ne mai lungim, concluzia este clară:\n  \"Ion\" e-un roman interbelic despre viața rurală.\n"},{"id":8301252,"name":"Ion","trackName":"Ion","artistName":"Psihotrop","albumName":"Mihai preda","duration":247.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"1920 (o mie nouă sute douăzeci) e anu'\nÎn care marele prozator Liviu Rebreanu\nHotărăște să scoată \"Ion\", un roman\nCare surprinde viața satului ardelean\nÎnainte de război, sub dominație austro-ungară.\nRoman interbelic! Ca specie literară\nE-un roman social de tip obiectiv și realist,\nUn roman doric, în genul epic, te-ai prins?\nTemele sunt destinul, parvenirea și iubirea,\nÎn sensul că parvenitismu-alterează omenia.\nCa motive-avem căsătoria, aia din interes,\nHora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi\nCum compoziția are-o structură echilibrată\nÎn două părți care-au fost sugestiv intitulate\n\"Glasul pământului\" și \"Glasul iubirii\"\nPentru a arăta la Ion antiteza firii.\nÎn prima parte, pământu' prinde glas.\nRomanu-ncepe cu descrierea satului Pripas.\nAcțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică,\nÎn curtea Todosiei se dă party fără limită.\nIon o place pe Florica, dar o are-n gând\nPe Ana... care n-are mere, dar are pământ.\nTa-su, Vasile Baciu, stă pe muchii\nȘi zice de Ion c-are pământ... doar sub unghii,\nAdică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere,\nDa' Ion i-o trage lu' fi-sa, fiindcă are gene tinere,\nȘi haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar\nCă-și satisface orgoliul și-obține statut social.\nBucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu'\nPupă pământu'! ca adversarii lui Moroşanu.\nÎn sat erai respectat pentru agoniseală,\nAsta făcea tensionată orice relație socială.\nAna, bătută de tată și de soț,\nFără sprijin moral și respinsă de toți,\nNu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce,\nIar răspunsul e c-o să se spânzure.\nÎn a doua parte, iubirea prinde glasu'.\nIon, fiu' lu' Alexandru Glanetașu,\nNu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica\nȘi, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea.\nProblema era cu gagica, ea se măritase\nCu George Bulbuc, un fraier cu patru clase.\nFlorica și Ion au fost iubiței,\nGeorge-a aflat și-a intrat buluc peste ei,\nI-a dat cu sapa-n cap lu' Ion și l-a omorât.\nMăcar acum a primit cât pământ a vrut.\nDupă crima pasională, romanu' s-a retras\nCu drumu' de ieșire din satul Pripas.\nCompoziția-i circulară, în orice caz,\nRomanu-ncepe și se termină cu drumu' din Pripas.\nNaratoru-i omniscient și omniprezent,\nLa persoan-a treia, heterodiegetică, gen,\nFocalizare zero, viziunea 'din spate',\nSe creează iluzia vieții prin obiectivitate.\nModuri de expunere – au ponderi echilibrate:\nDialog, descrieri, narațiune – avem de toate.\nIon e tipic pentru pătura socială a țărănimii\nCare vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi.\nOpera vorbește de-avariție și destin nefast,\nInteresu' pus în fața sentimentului, de fapt,\nDa' și despre înșelat, că Ion este viclean\nȘi face-orice să-și satisfacă orgoliul personal.\nCa să nu ne mai lungim, concluzia este clară:\n\"Ion\" e-un roman interbelic despre viața rurală.","syncedLyrics":null,"lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n  title: Ion\n  artist: Psihotrop\n  album: Mihai preda\n  duration_ms: 247000\n  instrumental: false\nlines: []\nplain: |-\n  1920 (o mie nouă sute douăzeci) e anu'\n  În care marele prozator Liviu Rebreanu\n  Hotărăște să scoată \"Ion\", un roman\n  Care surprinde viața satului ardelean\n  Înainte de război, sub dominație austro-ungară.\n  Roman interbelic! Ca specie literară\n  E-un roman social de tip obiectiv și realist,\n  Un roman doric, în genul epic, te-ai prins?\n  Temele sunt destinul, parvenirea și iubirea,\n  În sensul că parvenitismu-alterează omenia.\n  Ca motive-avem căsătoria, aia din interes,\n  Hora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi\n  Cum compoziția are-o structură echilibrată\n  În două părți care-au fost sugestiv intitulate\n  \"Glasul pământului\" și \"Glasul iubirii\"\n  Pentru a arăta la Ion antiteza firii.\n  În prima parte, pământu' prinde glas.\n  Romanu-ncepe cu descrierea satului Pripas.\n  Acțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică,\n  În curtea Todosiei se dă party fără limită.\n  Ion o place pe Florica, dar o are-n gând\n  Pe Ana... care n-are mere, dar are pământ.\n  Ta-su, Vasile Baciu, stă pe muchii\n  Și zice de Ion c-are pământ... doar sub unghii,\n  Adică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere,\n  Da' Ion i-o trage lu' fi-sa, fiindcă are gene tinere,\n  Și haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar\n  Că-și satisface orgoliul și-obține statut social.\n  Bucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu'\n  Pupă pământu'! ca adversarii lui Moroşanu.\n  În sat erai respectat pentru agoniseală,\n  Asta făcea tensionată orice relație socială.\n  Ana, bătută de tată și de soț,\n  Fără sprijin moral și respinsă de toți,\n  Nu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce,\n  Iar răspunsul e c-o să se spânzure.\n  În a doua parte, iubirea prinde glasu'.\n  Ion, fiu' lu' Alexandru Glanetașu,\n  Nu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica\n  Și, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea.\n  Problema era cu gagica, ea se măritase\n  Cu George Bulbuc, un fraier cu patru clase.\n  Florica și Ion au fost iubiței,\n  George-a aflat și-a intrat buluc peste ei,\n  I-a dat cu sapa-n cap lu' Ion și l-a omorât.\n  Măcar acum a primit cât pământ a vrut.\n  După crima pasională, romanu' s-a retras\n  Cu drumu' de ieșire din satul Pripas.\n  Compoziția-i circulară, în orice caz,\n  Romanu-ncepe și se termină cu drumu' din Pripas.\n  Naratoru-i omniscient și omniprezent,\n  La persoan-a treia, heterodiegetică, gen,\n  Focalizare zero, viziunea 'din spate',\n  Se creează iluzia vieții prin obiectivitate.\n  Moduri de expunere – au ponderi echilibrate:\n  Dialog, descrieri, narațiune – avem de toate.\n  Ion e tipic pentru pătura socială a țărănimii\n  Care vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi.\n  Opera vorbește de-avariție și destin nefast,\n  Interesu' pus în fața sentimentului, de fapt,\n  Da' și despre înșelat, că Ion este viclean\n  Și face-orice să-și satisfacă orgoliul personal.\n  Ca să nu ne mai lungim, concluzia este clară:\n  \"Ion\" e-un roman interbelic despre viața rurală.\n"}]