[{"id":23123565,"name":"Nichita","trackName":"Nichita","artistName":"Deliric","albumName":"Deliric X Silent Strike III","duration":215.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\nFrunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\nBeau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\nȘi orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\nA venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\nMigala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\nLună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\nLa mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\nA venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\nFocul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\nDoar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\nÎntre două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\nSpune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\nNu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\nA venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\nȘi orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\nSe face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\nSunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\nÎncet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\nȘi coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\nTe mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\nȘi-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\nA venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\nÎn rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\nM-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\nDar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei","syncedLyrics":"[00:09.02] A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n[00:21.26] Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n[00:25.57] Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n[00:30.22] Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n[00:33.85] A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n[00:38.46] Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n[00:43.44] Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n[00:46.99] La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n[00:50.74] A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n[00:54.79] Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n[00:58.72] Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n[01:03.24] Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n[01:07.38] Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n[01:15.45] Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n[01:40.54] A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n[01:53.54] Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n[01:57.49] Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n[02:01.86] Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n[02:05.75] Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n[02:09.97] Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n[02:13.92] Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n[02:18.41] Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n[02:22.51] A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n[02:26.74] În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n[02:30.76] M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n[02:35.02] Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n[02:39.23] ","lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n title: Nichita\n artist: Deliric\n album: Deliric X Silent Strike III\n duration_ms: 215000\n instrumental: false\nlines:\n- text: A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n start_ms: 9020\n end_ms: 21260\n- text: Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n start_ms: 21260\n end_ms: 25570\n- text: Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n start_ms: 25570\n end_ms: 30220\n- text: Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n start_ms: 30220\n end_ms: 33850\n- text: A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n start_ms: 33850\n end_ms: 38460\n- text: Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n start_ms: 38460\n end_ms: 43440\n- text: Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n start_ms: 43440\n end_ms: 46990\n- text: La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n start_ms: 46990\n end_ms: 50740\n- text: A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n start_ms: 50740\n end_ms: 54790\n- text: Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n start_ms: 54790\n end_ms: 58720\n- text: Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n start_ms: 58720\n end_ms: 63240\n- text: Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n start_ms: 63240\n end_ms: 67380\n- text: Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n start_ms: 67380\n end_ms: 75450\n- text: Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n start_ms: 75450\n end_ms: 100540\n- text: A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n start_ms: 100540\n end_ms: 113540\n- text: Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n start_ms: 113540\n end_ms: 117490\n- text: Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n start_ms: 117490\n end_ms: 121860\n- text: Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n start_ms: 121860\n end_ms: 125750\n- text: Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n start_ms: 125750\n end_ms: 129970\n- text: Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n start_ms: 129970\n end_ms: 133920\n- text: Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n start_ms: 133920\n end_ms: 138410\n- text: Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n start_ms: 138410\n end_ms: 142510\n- text: A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n start_ms: 142510\n end_ms: 146740\n- text: În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n start_ms: 146740\n end_ms: 150760\n- text: M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n start_ms: 150760\n end_ms: 155020\n- text: Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n start_ms: 155020\n end_ms: 159230\n- text: ''\n start_ms: 159230\nplain: |-\n A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\n A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\n A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\n Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\n A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\n Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\n A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n"},{"id":27790481,"name":"Nichita","trackName":"Nichita","artistName":"Deliric, Silent Strike, Inna","albumName":"Deliric X Silent Strike III","duration":215.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\nFrunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\nBeau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\nȘi orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\nA venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\nMigala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\nLună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\nLa mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\nA venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\nFocul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\nDoar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\nÎntre două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\nSpune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\nNu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\nA venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\nȘi orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\nSe face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\nSunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\nÎncet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\nȘi coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\nTe mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\nȘi-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\nA venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\nÎn rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\nM-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\nDar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei","syncedLyrics":"[00:09.02] A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n[00:21.26] Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n[00:25.57] Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n[00:30.22] Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n[00:33.85] A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n[00:38.46] Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n[00:43.44] Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n[00:46.99] La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n[00:50.74] A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n[00:54.79] Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n[00:58.72] Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n[01:03.24] Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n[01:07.38] Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n[01:15.45] Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n[01:40.54] A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n[01:53.54] Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n[01:57.49] Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n[02:01.86] Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n[02:05.75] Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n[02:09.97] Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n[02:13.92] Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n[02:18.41] Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n[02:22.51] A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n[02:26.74] În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n[02:30.76] M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n[02:35.02] Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n[02:39.23] ","lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n title: Nichita\n artist: Deliric, Silent Strike, Inna\n album: Deliric X Silent Strike III\n duration_ms: 215000\n instrumental: false\nlines:\n- text: A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n start_ms: 9020\n end_ms: 21260\n- text: Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n start_ms: 21260\n end_ms: 25570\n- text: Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n start_ms: 25570\n end_ms: 30220\n- text: Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n start_ms: 30220\n end_ms: 33850\n- text: A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n start_ms: 33850\n end_ms: 38460\n- text: Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n start_ms: 38460\n end_ms: 43440\n- text: Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n start_ms: 43440\n end_ms: 46990\n- text: La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n start_ms: 46990\n end_ms: 50740\n- text: A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n start_ms: 50740\n end_ms: 54790\n- text: Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n start_ms: 54790\n end_ms: 58720\n- text: Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n start_ms: 58720\n end_ms: 63240\n- text: Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n start_ms: 63240\n end_ms: 67380\n- text: Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n start_ms: 67380\n end_ms: 75450\n- text: Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n start_ms: 75450\n end_ms: 100540\n- text: A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n start_ms: 100540\n end_ms: 113540\n- text: Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n start_ms: 113540\n end_ms: 117490\n- text: Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n start_ms: 117490\n end_ms: 121860\n- text: Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n start_ms: 121860\n end_ms: 125750\n- text: Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n start_ms: 125750\n end_ms: 129970\n- text: Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n start_ms: 129970\n end_ms: 133920\n- text: Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n start_ms: 133920\n end_ms: 138410\n- text: Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n start_ms: 138410\n end_ms: 142510\n- text: A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n start_ms: 142510\n end_ms: 146740\n- text: În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n start_ms: 146740\n end_ms: 150760\n- text: M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n start_ms: 150760\n end_ms: 155020\n- text: Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n start_ms: 155020\n end_ms: 159230\n- text: ''\n start_ms: 159230\nplain: |-\n A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\n A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\n A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\n Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\n A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\n Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\n A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n"},{"id":22891769,"name":"Nichita","trackName":"Nichita","artistName":"Deliric","albumName":"Silent Strike","duration":214.857,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\nFrunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\nBeau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\nȘi orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\nA venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\nMigala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\nLună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\nLa mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\nA venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\nFocul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\nDoar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\nÎntre două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\nSpune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\nNu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\nA venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\nȘi orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\nSe face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\nSunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\nÎncet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\nȘi coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\nTe mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\nȘi-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\nA venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\nÎn rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\nM-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\nDar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei","syncedLyrics":"[00:09.02] A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n[00:21.26] Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n[00:25.57] Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n[00:30.22] Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n[00:33.85] A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n[00:38.46] Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n[00:43.44] Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n[00:46.99] La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n[00:50.74] A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n[00:54.79] Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n[00:58.72] Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n[01:03.24] Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n[01:07.38] Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n[01:15.45] Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n[01:40.54] A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n[01:53.54] Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n[01:57.49] Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n[02:01.86] Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n[02:05.75] Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n[02:09.97] Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n[02:13.92] Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n[02:18.41] Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n[02:22.51] A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n[02:26.74] În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n[02:30.76] M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n[02:35.02] Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n[02:39.23] ","lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n title: Nichita\n artist: Deliric\n album: Silent Strike\n duration_ms: 214857\n instrumental: false\nlines:\n- text: A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n start_ms: 9020\n end_ms: 21260\n- text: Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n start_ms: 21260\n end_ms: 25570\n- text: Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n start_ms: 25570\n end_ms: 30220\n- text: Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n start_ms: 30220\n end_ms: 33850\n- text: A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n start_ms: 33850\n end_ms: 38460\n- text: Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n start_ms: 38460\n end_ms: 43440\n- text: Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n start_ms: 43440\n end_ms: 46990\n- text: La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n start_ms: 46990\n end_ms: 50740\n- text: A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n start_ms: 50740\n end_ms: 54790\n- text: Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n start_ms: 54790\n end_ms: 58720\n- text: Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n start_ms: 58720\n end_ms: 63240\n- text: Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n start_ms: 63240\n end_ms: 67380\n- text: Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n start_ms: 67380\n end_ms: 75450\n- text: Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n start_ms: 75450\n end_ms: 100540\n- text: A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n start_ms: 100540\n end_ms: 113540\n- text: Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n start_ms: 113540\n end_ms: 117490\n- text: Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n start_ms: 117490\n end_ms: 121860\n- text: Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n start_ms: 121860\n end_ms: 125750\n- text: Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n start_ms: 125750\n end_ms: 129970\n- text: Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n start_ms: 129970\n end_ms: 133920\n- text: Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n start_ms: 133920\n end_ms: 138410\n- text: Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n start_ms: 138410\n end_ms: 142510\n- text: A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n start_ms: 142510\n end_ms: 146740\n- text: În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n start_ms: 146740\n end_ms: 150760\n- text: M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n start_ms: 150760\n end_ms: 155020\n- text: Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n start_ms: 155020\n end_ms: 159230\n- text: ''\n start_ms: 159230\nplain: |-\n A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\n A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\n A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\n Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\n A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\n Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\n A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n"},{"id":34670959,"name":"Nichita","trackName":"Nichita","artistName":"INNA","albumName":"Deliric X Silent Strike III","duration":215.0,"instrumental":false,"hasWordSync":false,"plainLyrics":"A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\nFrunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\nBeau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\nȘi orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\nA venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\nMigala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\nLună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\nLa mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\nA venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\nFocul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\nDoar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\nÎntre două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\nSpune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\nNu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\nA venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\nȘi orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\nSe face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\nSunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\nÎncet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\nȘi coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\nTe mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\nȘi-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\nA venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\nÎn rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\nM-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\nDar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei","syncedLyrics":"[00:09.02] A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n[00:21.26] Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n[00:25.57] Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n[00:30.22] Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n[00:33.85] A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n[00:38.46] Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n[00:43.44] Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n[00:46.99] La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n[00:50.74] A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n[00:54.79] Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n[00:58.72] Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n[01:03.24] Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n[01:07.38] Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n[01:15.45] Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n[01:40.54] A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n[01:53.54] Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n[01:57.49] Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n[02:01.86] Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n[02:05.75] Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n[02:09.97] Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n[02:13.92] Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n[02:18.41] Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n[02:22.51] A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n[02:26.74] În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n[02:30.76] M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n[02:35.02] Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n[02:39.23] ","lyricsfile":"version: '1.0'\nmetadata:\n title: Nichita\n artist: INNA\n album: Deliric X Silent Strike III\n duration_ms: 215000\n instrumental: false\nlines:\n- text: A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n start_ms: 9020\n end_ms: 21260\n- text: Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n start_ms: 21260\n end_ms: 25570\n- text: Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n start_ms: 25570\n end_ms: 30220\n- text: Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n start_ms: 30220\n end_ms: 33850\n- text: A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n start_ms: 33850\n end_ms: 38460\n- text: Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n start_ms: 38460\n end_ms: 43440\n- text: Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n start_ms: 43440\n end_ms: 46990\n- text: La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n start_ms: 46990\n end_ms: 50740\n- text: A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n start_ms: 50740\n end_ms: 54790\n- text: Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n start_ms: 54790\n end_ms: 58720\n- text: Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n start_ms: 58720\n end_ms: 63240\n- text: Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n start_ms: 63240\n end_ms: 67380\n- text: Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n start_ms: 67380\n end_ms: 75450\n- text: Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n start_ms: 75450\n end_ms: 100540\n- text: A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n start_ms: 100540\n end_ms: 113540\n- text: Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n start_ms: 113540\n end_ms: 117490\n- text: Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n start_ms: 117490\n end_ms: 121860\n- text: Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n start_ms: 121860\n end_ms: 125750\n- text: Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n start_ms: 125750\n end_ms: 129970\n- text: Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n start_ms: 129970\n end_ms: 133920\n- text: Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n start_ms: 133920\n end_ms: 138410\n- text: Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n start_ms: 138410\n end_ms: 142510\n- text: A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n start_ms: 142510\n end_ms: 146740\n- text: În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n start_ms: 146740\n end_ms: 150760\n- text: M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n start_ms: 150760\n end_ms: 155020\n- text: Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n start_ms: 155020\n end_ms: 159230\n- text: ''\n start_ms: 159230\nplain: |-\n A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva\n Frunzele ard în țigară deja, acoperă-mă iar cu umbra ta\n Beau și-ți scriu ca Nichita, chit că nu ți le mai pot recita\n Și orice floare e altă \"nu ea\", parc-a crescut răchita\n\n A venit toamna, mi-a adus aminte de cearșafuri\n Migala cu care le așterneai, doar să fremete apoi sub năravuri\n Lună ești plină de zile azi, îmi spargi fereastra, te scurgi pe glafuri\n La mine-n pat, din nou să cazi, să mă ții treaz, să-mi furi iar ceasuri\n\n A venit toamna, te-a luat de acasă, ai plecat\n Focul arde, casa-i rece, 's-în păcat, nu-s împăcat\n Doar chipul tău prelung, iubito, lasă-l aşa cum e rezemat\n Între două bătăi ale inimii mele, ritmul ăsta e blestemat\n\n Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului\n Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?\n\n A venit toamna, ți-am rătăcit trupu-ntre gânduri iară\n Și orice cui le bagă-ntre scânduri, până când uită că poate zboară\n Se face seară, orizontul coboară, oraşu-şi ridică cartierul spre lună\n Sunet de fier, de cabluri întinse, umbrele noastre încep să apună\n\n Încet, s-adună în cerc să-mi spună, fantomele mele, cu ce-am greșit\n Și coala să cheme cuvinte captive în creioane cu mine ce le-am teșit\n Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să te țeasă\n Și-mi face rău că uit ce-i rău, și-mi ieși tot mai frumoasă\n\n A venit toamna, mă pierd în fum de frunze arse\n În rugina din vie ce doru-l învie, când cerul se ține de farse\n M-ascund de farisei când încă mai sper, încă am idei\n Dar nu mai sperii la anii mei, n-am teamă de ele că n-au temei\n"}]